Ce este
Ai semnat un document și vrei să poți dovedi că acesta exista la o anumită dată?
De exemplu, ai încheiat un contract sub semnătură privată și dorești să existe o confirmare oficială a datei la care documentul a fost prezentat notarului.
În această situație, poți solicita acordarea de dată certă.
Notarul înregistrează documentul și aplică o încheiere prin care confirmă data prezentării sale.
Este important să înțelegi că data certă nu înseamnă autentificarea contractului. Notarul nu certifică prin această procedură că toate informațiile din document sunt adevărate sau că semnăturile aparțin persoanelor menționate.
Când este necesar
Poți solicita dată certă pentru:
- Un contract încheiat sub semnătură privată.
- O convenție scrisă între două sau mai multe persoane.
- Un document prin care sunt consemnate anumite obligații.
- Un înscris pentru care dorești să existe o dovadă oficială a datei prezentării.
- Alte documente pentru care legea permite această procedură.
De exemplu, dacă ai semnat un contract de împrumut cu o altă persoană, acordarea de dată certă poate ajuta la dovedirea faptului că documentul exista cel târziu la data prezentării sale notarului.
Totuși, data certă nu înlocuiește forma autentică atunci când aceasta este obligatorie.
Acte necesare
Pentru acordarea de dată certă, ai nevoie, de regulă, de:
- Actul tău de identitate.
- Documentul pentru care soliciți data certă.
- Eventualele informații necesare pentru identificarea documentului și a scopului în care va fi folosit.
Nu este obligatoriu ca toate persoanele care au semnat documentul să se prezinte la notar.
Notarul verifică dacă înscrisul poate primi dată certă și îți comunică dacă sunt necesare documente suplimentare.
Informații importante
Data certă confirmă momentul prezentării documentului. Ea permite dovedirea existenței înscrisului la acea dată, în condițiile legii.
Nu confirmă automat data la care documentul a fost semnat. Dacă un contract poartă data de 10 martie, dar este prezentat notarului pe 15 martie, încheierea notarială va confirma data de 15 martie, nu faptul că documentul a fost semnat efectiv pe 10 martie.
Nu este același lucru cu autentificarea. Prin acordarea de dată certă, notarul nu autentifică voința părților și nu certifică semnăturile acestora.
Nu orice contract poate fi încheiat doar sub semnătură privată. De exemplu, pentru vânzarea unui imobil în condițiile în care legea cere formă autentică, acordarea de dată certă unui contract privat nu înlocuiește autentificarea.
Data certă nu garantează executarea obligațiilor din document. Dacă una dintre părți nu respectă înțelegerea, existența datei certe nu rezolvă automat neînțelegerea.
Întrebări frecvente
Pot da dată certă unui contract deja semnat?
Da, dacă documentul îndeplinește condițiile legale. Data certă va fi cea a prezentării la notar, nu neapărat data la care a fost semnat contractul.
Trebuie să vină la notar toate persoanele care au semnat documentul?
Nu, de regulă. Procedura privește constatarea datei prezentării înscrisului, nu autentificarea semnăturilor tuturor părților.
Data certă înseamnă că notarul confirmă valabilitatea contractului?
Nu. Data certă nu reprezintă o confirmare generală a valabilității juridice a documentului.
Pot obține dată certă pentru un contract de împrumut?
Da, în condițiile legii. Totuși, dacă dorești și alte efecte juridice, cum ar fi posibilitatea executării silite în baza actului, trebuie să discuți cu notarul despre forma potrivită a contractului.
Pot obține dată certă pentru un document redactat de mine?
Da. Nu este obligatoriu ca documentul să fie redactat de notar, dacă îndeplinește condițiile legale pentru această procedură.
Data certă expiră?
Nu există un termen general de expirare a datei certe. Ea continuă să ateste data la care înscrisul a fost prezentat notarului, chiar dacă documentul însuși poate avea o perioadă limitată de valabilitate.
Care este diferența dintre dată certă și legalizarea semnăturii?
Data certă confirmă data prezentării unui document. Legalizarea semnăturii confirmă că o anumită persoană a semnat înscrisul în fața notarului. Sunt două proceduri diferite, cu efecte juridice diferite.